Calamitatile naturale sunt un exemplu dramatic pentru oamenii care traiesc in conflict cu mediul inconjurator. Scenele televizate ale zonelor distruse de vant, strazi principale inundate si casele in care ard in flacari ne pun pe ganduri. Ne pare rau pentru cei care sunt fortati de natura sa o ia de la capat.

Asemenea calamitati au devenit prea comune in ultimii ani, si frecventa acestora continua sa creasca. Din 1990 pana in 1996, industria de asigurari a  achitat 48 miliarde dolari in intreaga lume  pentru revendicari referitoare la pierderile suferite din cauza vremii. Plata acestor revendicari a totalizat 14 miliarde dolari pentru intreaga decada a anilor 1980.

Actele naturii nu sunt in mod inerent dezastruoase. Uraganele, tornadele, incendiile, inundatiile sunt asemeni  unor simple fenomene naturale. Ele devin calamitati doar cand  intra in conflict  cu oamenii si cu pamantul. Cu cat este  mai extinsa  zona  periculoasa, cu atat mai dezastruoase sunt consecintele.

Dezvoltarea continua cu darzenie in zonele cele mai riscante. Comunitatile din aceste zone cu risc crescut, nu sunt durabile prin definitie . Rezidentii  nu pot lua in considerare ramasitele comunitatilor pentru generatiile care vin. Unele traiesc cu teama ca ploaia  sau furtuna urmatoare ar putea insemna sfarsitul unei vieti normale. Acestia sunt oameni si comunitati expuse riscurilor, angajati intr-un joc costisitor pe viata si pe moarte cu natura.

Dezvoltarea durabila ofera un lucru extraordinar. Pentru unele comunitati, singura solutie este re-localizarea, mutarea definitiva din vaile inundabile, plecarea din fata avariilor. Pentru altii, dezvoltarea durabila inseamna limitarea constructiilor noi in special in zonele vulnerabile, inaltarea structurilor pentru indepartarea pericolului de inundatii, sau construirea altora mai ingenioase, constructii mai rezistente care sunt mult mai rezistente la expunerea la riscuri. Adoptarea unor proceduri  mai stringente care promit sa reduca pierderile chiar si in viitor.

Dezvoltarea durabila poate ajuta  sa previna  transformarea in dezastre a actiunii naturii. Asa cum  industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze, comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte  dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta - sau cel putin de a diminua - conflictul lor cu mediul inconjurator.

Exista la fel de bine, o explicatie mai vasta vizavi de aceasta. Dezvoltarea durabila implica nu numai rezistenta in fata dezastrelor dar,  de asemenea, si efiecientizarea resurselor - folosirea  chibzuita a energiei, apei, si materialelor pentru asigurarea rezervelor pentru generatiile viitoare. In timp ce la  prima vedere acest aspect al dezvoltarii durabile poate parea ca irelevant pentru prevenirea calamitatilor, in realitate,  ele sunt unite. O multime de dovezi demonstreaza folosirea energiei umane- in special arderea fosilelor - ca factor al schimbarii climatului global. Schimbarea climatului global, la randul lui, poate fi cel putin partial responsabil pentru numarul mare si gravitatea furtunilor. Prin eficientizarea resurselor de energie, comunitatile predispuse la dezastre care intrebuinteaza  dezvoltarea durabila, contribuie la reducerea amenintarii globale si la temperarea furtnunilor care ii ameninta.

Lupta pentru durabilitate este o misiune descurajatoare, chiar si pentru acele comunitati care nu sunt predispuse la dezastre. Schimbarea modului in care folosim resursele si interpretarea dezvoltarea este incetinita  si deseori impiedicata. Comunitatile predispuse dezastrelor pun in miscare noi scenarii care ofera speranta si stabilitate, nu riscuri si distrugeri.